Combaterea crizei economice in romania

Criza economica este in Romania, de dupa 1990, in mod contradictoriu, o obisnuinta si o mare noutate.
Macar 15 ani, dupa re­nuntarea formala la socialism, tara noastra a traversat o perioada de criza economica pro­funda, cu inchideri de intreprinderi, falimente bancare, concedieri colec­tive etc. „Titlul” folosit de obicei pentru acesti ani a fost tranzitie sau restructurare. Din acest motiv, poate, multi romani au perceput anii respectivi ca fiind mai degraba ani de criza sau inavutire personala, fara a constientiza fenomenul de criza economica si sociala de nivel national. Multi dintre anii respectivi au fost ani de recesiune economica severa (vorbim de obicei de recesiune, atunci cand indicatorii de crestere economica au valori negative mai mult de un trimestru), cu toate ca Guvernul, indiferent de culoarea politica pe care a avut-o, a incercat in fiecare zi sa ne convinga ca „tara merge din ce in ce mai bine”. Durata mare a acestei perioade si turbulentele repetate, lipsa oricarei previzionari in ceea ce priveste momentul in care criza va inceta, au facut ca sensibilitatea majoritatii romanilor fata de acest tip de fenomene sa scada, pentru multi o astfel de situatie intrand in cotidian.
Pe de alta parte, fenomenul este de noutate absoluta pentru generatiile actuale din Romania, fiind pentru prima data cand traim pe pielea noastra un astfel de cutremur mondial. În 1994-1995, Romania a fost aproape neafectata de criza economica, pentru ca...economia noastra de atunci era aproape inexistenta ca pondere in economia mondiala, iar efectele tranzitiei au fost atat de “coplesitoare” incat putina lume a bagat de seama ca propria noastra criza a coezistat cu un ciclu mondial de recesiune economica. Putini romani au avut curiozitatea sa citeasca rapoarte sau analize referitoare la marea criza economica din anii 30, de exemplu, sau la cele de mai scurta durata care au zguduit lumea in anii 70 sau 90, cultura noastra economica fiind, de altfel, destul de mult redusa si bazata in principal pe ceea ce se discuta noaptea la diferitele posturi tv.
Din elementele care caracterizeaza perioadele de criza si recesiune economica severa, noi suntem sensibili la falimentul bancilor si la faliemntul fondurilor de investitii, cu siguranta datorita pataniilor personale si nationale de gen Banca Dacia Felix sau FNI. De aceea, este de inteles de ce personalitati publice importante, precum Presedintele sau Primul Ministru, au facut cu luni in urma declaratii pu­blice transante: in Romania nu vom avea probleme, pentru ca participarea bancilor din tara noastra la capitalurile speculative de pe piata americana au fost nesemnificative! Prin aceste mesaje, autoritatile au incercat sa previna crearea panicii referitoare la falimentele bancare si retragerile masive de economii din banci.
Din pacate, simplele cuvinte nu sunt suficiente, mai ales ca masura antipa­nica! Lentoarea cu care Romania a urcat nivelul maxim de garantare a depozitelor bancare pentru populatie, de la 20.000 la 50.000 euro, a facut ca o parte dintre deponenti sa-si retraga banii din banci, punand in stare de instabilitate, datorita lipsei de bani lichizi, cel putin 3 dintre bancile din Romania. Retragerile de economii din banci au creat o foame majora de lichiditati si bancile cu lichiditati momentane in surplus au imprumutat pe cele fara lichi­ditati momentane, pe piata interbancara, la un nivel aberant de dobanda, uneori chiar mai mare de 80%.
Pastrarea nivelului de garantare la 20.000 euro a facut ca detinatorii de depozite mai mari decat 20.000 euro intr-o banca sa-si distribuie economiile in banci diferite, pentru a avea la fiecare dintre acestea garantata suma de 20.000 euro. În timp ce aceste retrageri si redistribuiri presau in mod serios rezerva de lichiditati a bancilor, din pacate, Autoritatile declarau ca nu e nici un pericol, pentru ca...mai putin de 3% dintre depozite depasesc 20.000 euro.... Desigur, declaratiile urmau sa linisteasca pe cei multi ce in curand vor merge la vot, insa in economie nu conteaza numarul depozitelor, asa de mult cum conteaza marimea lor! De aceea, un deponent care retrage dintr-o banca 500.000 euro, pentru a-i redistribui in alte 25 de banci, in pachete de cate 20.000 euro, nu se compara cu un altul care retrage 1.000 euro pentru a-i tine la ciorap, desi la vot, peste cateva saptamani, fiecare va avea cate un vot egal! O parte importanta din turbulentele bancare s-au datorat nu miilor de romani care si-au retras depozitele de cateva sute de euro, ci sutelor de romani care au scontat depozite de sute de mii si milioane de euro, pentru ca – oricat de frustrant ar fi – economia functioneaza in principal pe baza motoarelor mari, care dau tonul si tendinta, iar motoarele mari nu sunt altceva decat antreprenorii si investitorii ce detin capitaluri importante.
Dupa ce, cu chiu cu vai, plafonul de garantare a crescut la 50.000 euro, mesajele oficiale au devenit si mai linistitoare: statul garanteaza economiile, bancile romanesti sunt solide, fiti linistiti, pericolul a trecut! Cu un pic de prudenta, criza mondiala va trece de noi si pe langa noi, precum trenurile trec prin gari!
Analiza ciclurilor trecute de criza mondiala, insa, arata cu totul o alta perspectiva, in care mesajele linistitoare nu isi prea au locul.
La ce sa ne asteptam?
În ceea ce priveste bancile, abia o parte a problemei se refera la depozitele populatiei. Din acest punct de vedere, deja lucrurile sunt asezate: deponentii mici sunt acoperiti de garantarea la plafonul de 50.000 euro, iar deponentii mari au distribuit in mai multe banci depozitele si au retras excedentul negarantat din circulatia bancara, depunandu-l, in mare parte, tot in banci, dar in cutiile de valori. Multi deponenti mici au retras depozitele, neintelegand prea bine ce e cu garantarea si fie au pus banii la ciorap, fie i-au aruncat in consum. Toate aceste fenomene au redus masa de bani depusa in banci si chiar au silit unele banci sa faca imprumuturi la costuri exorbitante pentru a acoperi retragerile. este, deci, de asteptat ca bancile sa ofere dobanzi mai mari la depozite, pentru a se recapitaliza, ceea ce ar putea readuce o parte din economii in sistemul bancar, dar vor creste mult dobanzile la credite. Cresterea dobanzilor la credite, in combinatie cu starea de insecuritate din economie, reduce mult tentatia de a lua credit, dar si masa creditelor acceptate de banci. Drept urmare, scade drastic consumul populatiei bazat pe creditare si scad investitiile companiilor. În mare parte, populatia isi baza pe credit achizitionarea de locuinte, terenuri, renovarea locuintelor, cumpararea bunurilor de folosinta indelungata, precum autoturisme, televizoare, electrocasnice etc., ceea ce produce micsorarea cererii pentru aceste produse. Pe langa cele de mai sus, bancile sunt implicate in alte doua fenomene cu potential caracter exploziv, legate de cursul de schimb valutar si de creditele deja in derulare.
Speculatiile valutare preseaza deprecierea leului, fiind de mare interes sa poti vinde euro la un curs cat mai bun, pentru a depune leii obtinuti in depozite la termen, la dobanzile exorbitante de astazi. BNR este, deci, in situatia de a sustine leul, lansand in vanzare sume importante de euro, pentru a face fata presiunii capitalurilor speculative, care ataca in forta economia romaneasca. În urma acestei interventii, cursul a ajuns chiar la 3,5 lei/euro, iar oficialii BNR au avertizat ca sunt gata sa faca fata oricaror noi atacuri. Succesul este mare, insa are un revers al medaliei: competitivitatea exporturilor romanesti depinde esential de cursul de schimb, iar un curs de 3,5 lei/euro este greu de suportat de exporturile noastre. Ca atare, adevarata provocare va ramane gasirea echilibrului intre cursul de descurajare pentru capitalurile speculative si cursul de competitivitate pentru exporturi.
Majoritatea creditelor date de banci sunt cu dobanda variabila, in legatura cu costurile bancii pentru finantare. Ca atare, multe banci schimba deja dobanzile, unele dintre ele devenind duble fata de dobanda practicata in semestrul I. Odata semnat contractul de creditare, nimeni nu se poate opune schimbarii dobanzii, indiferent de cat de belicoase sunt declaratiile BNR sau cele ale Presedentiei, chestiunea fiind de natura pur comerciala si contractuala. Ori, adevaratul pericol major atat pentru banci, cat si pentru persoanele fizice ce au luat credite bancare, vine tocmai de aici: expunerea bancara a celor mai multi este mare, iar veniturile pe care le au nu pot acoperi noile scadentare la rate! Ca si in cazul BNR-curs valutar, bancile comerciale au de ales intre dobanzile mari care sa le acopere noile costuri, riscand insolvabilitatea clientilor, si mentinerea dobanzilor rezonabile, cu riscul inregistrarii de pierderi operationale. Daca cresc mult dobanzile, vom reproduce criza ameri­cana, nu pe baza de speculatii imobiliare corporatiste, ci pe baza intrarii in insolvabilitate a zeci de mii de romani care nu mai pot acoperi ratele la case sau masini. Daca bancile mentin dobanzile, iar dobanda interbancara ramane uriasa, cel putin unele vor fi in stare de insolvabilitate, datorita lipsei de numerar, care se va croniciza.
Iata de ce, probabil ca una dintre putinele masuri importante care mai poate fi luata de catre stat ar fi sa garanteze integral depozitele in banci, indiferent de valoarea lor, ceea ce e posibil sa readuca in circuitul bancar sumele acum puse la adapost.
Cu toate ca dilemelee referitoare la sistemul bancar sunt importante, iar sistemul merge acum ca un scamator pe sarma, la mare inaltime, adevaratele bombe cu ceas sunt, de fapt, in economia reala, de productie: criza mondiala a afectat marile industrii pe care sta economia mondiala, printre care industria automobilului si constructiile. Problemele din sistemul bancar fac ca imprumuturile pentru cumparare de locuinte sa scada, ca atare scade piata imobiliara si ne asteptam la scaderi majore ale industriei constructiilor si materialelor de constructii. Asta ar putea insemna reduceri majore de personal, falimente rasunatoare pentru marii producatori de materiale de constructii sau pentru marile sau micile firme de constructii sau de vanzare materiale si utilaje. O astfel de tendinta va creste presiunea pe sistemul bancar, iar cercul vicios se realimenteaza, de fiecare data cu puterea mai mare.
Acelasi fenomen se prefigureaza in constructia de automobile: Marile firme producatoare de masini din lume inchid locatie dupa locatie, pentru ca vanzarile de automobile au scazut in unele regiuni ale Lumii aproape la ZERO. Or unul dintre domeniile de export competitiv din Romania este chiar acesta....
Singura veste buna ar putea fi ca daca mentinem sub control politicile salariale si costul utilitatilor, companiile multinationale vor tinde sa inchida, printre ultimele, fabricile din Romania, datorita costului de productie mai mic de aici.
Însa, in Romania, vin alegerile, si voturile trebuie atrase...
Nimeni nu stie cum va fi ziua de maine in economia mondiala sau in cea locala, insa ceea ce stiu toti cei cu un minim de competenta in domeniu e ca suntem in ochiul celei mai mari furtuni economice care a fost vreodata global inregistrata.
Tot ceea ce putem spera e ca dupa alegeri vom avea o guvernare responsabila si profesionista, cu interventii de politici publice majore, cu sume uriase de bani lansate pentru protejarea economiei romanesti, cu achizitie de corporatii de catre stat si un consum investitional urias, pentru a compensa caderea cerereii din pietele libere, concurentiale...